Mai bine va arat decat sa o spun, pentru ca nu-i asa, o imagine face cat 1000 cuvinte:
Si ca bonus…filmuletul:
Ma intreb, oare cine va plati paguba? Cumparatorul sau cel de pe motostivuitor?
Nici nu a a trecut mult timp de la primul trailer oficial al jocului, ca iata , avem parte de unul nou, de data aceasta un teaser:
De vazut si noua serie de ScreenShots direct de pe tombraider.com, sau de pe tombraiderchronicles.com daca le vreti la rezolutii mari.
Astazi va recomand o resursa bogata de site-uri, design-uri si link-uri ce ar trebuie verificata cel putin odata de fiecare designer:
Descoperita pe digg.com.
This is the first official trailer “featuring some of the key figures in the development of Tomb Raider: Underworld, showcases some breathtaking game footage, screen shots and concept art from Lara’s next adventure”, and i might add: it looks AWSOME:
Have you noticed Lara’s bottoms? 
If not, let me show it to you:
Asta o stiam, dar inca ma minunez ce le mai poate trece prin cap. De axemplu, citeam astazi ca o femeie a dat in judecata un local McDrive/McDonald’s pentru ca nu vroiau sa-i ia comanda. Pana aici totul suna normal. Partea tampita e ca doamna in cauza, pe langa faptul ca e plina de grasime (sunt sigur de asta), e si surda si dupa cum stim cu totii, la un McDrive dai comanda unei prin intermediul unui telefon, iar dansa, adica ea, normal ca nu auzea ce i se comunica, surda fiind. Si grasa, probabil. Acum, eu nu vreau sa rad de persoanele care au un anumit handicap, dar cat de dificil trebuie sa fie ca in acest caz sa te duci la ghiseu sa dai comanda, daca nu poti sa o faci cu ajutorulinterfonului? Chiar asa de incuiati si grasi sunt americanii, incat nici macar sa iasa din masina nu pot pentru a-si lua portia zilnica de megacalorii? Si ne mai miram ca sunt grasi in aceste conditii? Pai tanti draga, ia-ti masina si fa-ti comanda in alta parte, mai ales ca asa cum reiese din articol, in zona mai erau si alte Mac-uri care au acceptat sa-i i-a comanda din locul in care practic, trebuie sa iti ridici comanda. Dar nu, ea e din America si mai bine intentezi un proces care sa iti permita sa te indopi si mai mult cu un efort si mai putin. Idiots.
Imi place Radiohead de la Karma Police incoace, iar acum Florin de la Hi-Q imi aduce aminte ca nu degeaba imi place:
Daca ultima data cand am citit despre noul Tomb Raider Underworld se prefigura ca se va lansa de Craciun, acum vad ca si-a facut aparitia noul site tombraider.com cu un nou design (fara flash de data asta), cu un nou logo si cu noi capturi de ecran in care se poate vedea si o caracatita uriasa (ce nu-mi plac mie Boss-ii astia) si cu o noua data de lansare: noiembrie. Bine, nu e chiar o data fixa, dar in orice caz, e mai aproape decat Craciunul :). Partea proasta e ca trebuie sa ma grabesc sa imi calculatorul la punct, sau chiar sa imi iau altul nou daca vreau sa il joc, pentru ca in situatia de acum, nu cred ca voi putea sa ma bucur asa cum trebuie de tot mai senzuala Lara Croft
Sunt fericit. Obosit, insa fericit. Desi obisnuit mai mult cu calculatorul, am reusit performanta de a sapa timp de 3 zile aproape non stop, pe o caldura infernala, scoasa parca din infernul lui Dante. Dar nu m-am lasat, am tras si am sapat in continuare, pentru ca pentru mine am sapat. Pentru mine si pentru Bee, pentru NOI, pentru ca in locul in care acum se afla un mic labirint si o groaza de pamant dislocat se va afla in curand o mica si frumoasa casa care de acum incolo va fi martorul tacut al plapandei noastre vieti. Sunt fericit pentru ca am terminat prima etapa cu manutele astea doua care in general sunt deasupra unei tastaturi. Bine, nu am fost singur, am ajut si ceva ajutor. De fapt pot spune ca mai degraba eu am fost ajutorul socrului meu care a facut muuult mai mult decat mine. Insa el e obisnuit cu lucrul. Eu, de cand nu mai montez interfoane si sisteme de alarma (si e ceva timp de atunci) nu am mai depus un asemenea efort.
Ce vreau eu sa spun isa e ca, intr-un fel ii inteleg pe cei care sunt luati la suturi de catre media ca nu lucreaza, ca lenevesc, ca dorm, samd, insa credeti-ma pe cuvant, chiar daca esti platit pentru asta, nu e usor sa sapi si sa lucrezi la 35-40 grade Celsius, cu soarele deasupra ta care parca in acele momente e mai aproape decat de obicei. Trupul iti este ravasit de oboseala, secat de caldura, apa nu iti ajunge oricat de rece si multa ar fi, iar pamantul parca nu vrea sa cedeze deloc in fata ta. E greu si extenuant, iar daca asta ajunge sa fie locul permanent de munca pentru multi dintre noi, eu ii inteleg pe cei pe care i-am vazut lenevind de atatea ori in jurnalele de stiri si imi dau seama acum cat de usor e sa scri despre astea dintr-o camera in care aerul este respirabil si are o temperatura normala. Nu e un mod prea placut de a-ti castiga existenta, dar, din pacate cineva trebuie sa o faca si pe asta. Noi am ales ca in cazul fundatiei, pentru a mai face putina economie, sa punem noi umarul. Acum parca imi pare rau, insa sunt sigur ca in final, voi iubi si mai mult casuta in care ma voi reintoarce in fiecare zi dupa o zi de lucru.
Pana atunci insa, cam asa arata in acest moment proiectul numit de noi “Za Nest”:
Noi vrem pamant:
Si am scos pamant
Toata lumea e cu Twitter-ul in gura, de fapt in tastatura, asa ca de ceva vreme mi-am zis sa fiu si eu in pas cu moda si mi-am facut un cont. Nu mi-a folosit la nimic pana acum si chiar nu-i vad rostul. Dar am vazut ca Mihai a castigat o excursie la mare folosind Twiter, Florin il lauda de ceva vreme, iar alti afla vesti importante mai intai de pe twitter, asa ca i-am zis sa-i mai dau o sansa si sa ma apuc sa-i urmaresc pe cei de la Accent (nu formatia) poate imi pica si mie o excursie pana la mare. Credeti ca pot? Astazi toata ziua am avut parte de asa ceva:
